mult

Mult.
Mult timp.
Mult timp irosit.
Mult timp irosit pe iluzii.
Mult timp irosit pe iluzii care m-au lasat vulnerabila.
Vulnerabilitatea isi are originea in dependenta si deschiderea fata de lucruri, motiv pentru care este benefica daca stii sa o folosesti. Din nou, vulnerabilitatea iti arata partile pe care incerci sa le ascunzi cel mai mult, uneori si de tine. Poate ca de aceea nu vrem sa fim vulnerabili, pentru ca ne este frica sa ne adancim in ganduri, trairi si sentimente ascunse in cele mai obscure sertare interioare. E trist cand incepem sa ne ascundem de noi. E trist cand incepem sa ne limitam la niste platitudini pentru  a irosi o alta zi si a fi atat de obositi incat sa gasim o scuza pentru a vorbi cu noi. Avem atat de putin tmp de petrecut aici incat frica de vulnerabilitate ne taie incet vlaga si placerea provocarii,
Putin timp irosit pentru a ma simti vulneraila.
Putin timp irosit.
Putin timp.
Putin.

nonsens

Sunt in deriva, si totusi sunt mai impacata fata de trecut. "Plan de dezvoltare profesional si personal". A fost un exercitiu bun. Ma simt bine in pielea mea. Si ma simt bine sa vad ca ies din normalitatea si posomorarea generala, unde cel mai mare tel profesional e sa iti gasesti un job. Vreau sa tintesc sus. Si nu stiu daca asta este o dovada de curaj sau de lasitate. Curaj poate fi din perspectiva largirii orizontului si a dezvoltarii capacitatilor emotionale/psihice and so on ; lasitate deoarece am o scuza daca nu o sa reusesc sa fac ce mi-am propus, caci e greu sa faci asta. Pe plan profesional, mi-am propus sa devin profesor universitar. Pe plan personal, mi-am propus sa devin o mama buna, alaturi de o familie fericita, sa fiu linistita cu mine si sa stiu sa jonglez cu toate evenimentele zilnice, sa vizitez toate continentele si sa scriu o carte.
si aici vroiam sa ajung! Sa scriu o carte? Da, vreau sa scriu o carte! Sa imi pun in prdine toate gandurile si trairile,sa am curajul sa ma exprim. Si sa stiu ca am terminat ceva. Incercari au mai fost, dar au ramas doar incercari.
Si cel mai tare, vreau sa fiu fericita.

frica.

frica de a pierde. frica de a pierde ceva ce stii ca iti face rau. frica de a schimba ceva. frica de a schimba ceva din tine. frica de singuratate.
tendinta omeneasca de statornicie duce la majoritatea casniciilor esuate. de astazi am inceput sa imi admir parintii penstru curajul care l-au avut: curajul de a se desparti, curajul de a realiza ca nu mai are rost sa continui ceva de care esti constient ca nu are sorti de izbanda.
aberez. frica inca ramane in mine. ma macina, ma face sa am intorc, imi stoare ultima picatura de energie din mine. dar nu mai conteaza ca acum imi e frica. dupa o noapte nedormita, tremurand de frig si frica, am avut curajul sa fac ceva care imi va shimba viata, chiar daca dupa ce ti-am intors spatele lumea mea s-a prabusit....o sa se construiasca, si sper sa merg inainte de acum, fara sa ma uit la trecut..
dar ramane frica, care guverneaza tot....

circle. [a se intelege circ sau cerc]

de ce sa scriu despre tine? m-am saturat de tine. vreau sa revin la mine. vreau sa redevin persoana egoista pe care nu o suportai pana acum ceva timp.

imi e dor de mine, imi e dor sa pierd vremea cu mine, sa vorbim, sa radem, sa ne certam, si sa ne cunoastem cele mai ascunse secrete. imi e dor sa am timp de mine, sa ma redescopar de fiecare data cand imi regasesc ochii intr-o oglinda, imi e dor sa am timp sa ma studiez in fata oglinzii.

ma neglijez. cu fiecare tigara imi omor trupul si vointa; cu fiecare zambet fals imi hranesc ipocrizia. cu fiecare zi care trece realizez ca nu pot reveni la mine. vreau sa trec de tine, vreau sa revin la noi; la planurile tampite, planuri de care stim amandoi ca nu se vor petrece...vreau sa revin la niste zile care nu au existat niciodata, vreau sa fim noi.

soc.

nu inteleg ce e cu tine. te iubesc mai mult decat orice, si as fi in stare sa las totul pentru tine, dar tu nici macar nu vorbesti cu mine... inferioritatea care crezi tu ca exista este de fapt inventata de tine. ar trebui sa apreciezi, nu sa dispretuiesti. weekendu asta am avut tot timpul un zambet retardat pe fata, ca sa nu plang, si a fost mai bine asa. nu am primit atatea complimente in viata mea. si ar fi putut sa fie mai mult decat complimente, dar am zambit frumos si am plecat. pentur ca te iubesc, si pentru ca sunt in stare sa trec peste orice ca sa te stiu langa mine. ma doare ca nu vorbesti cu mine si nu imi spui tot ce ai, ma doare ca deodata nu merit nici macar un raspuns. esti totul, dar poti sa nu mai fi oricand, daca tu decizi ca e mai bine asa. am o viata, in care esti si tu, ca element principal. insa in lipsa elementului asta de langa mine, o sa isi faca loc altele. nu o sa renunt niciodata la viata mea si nu o sa o schimb, doar pentru ca tu te simti frustrat din cauza asta.

ma doare indiferenta.

Azi s-au facut 3 sau 4 ani de cand ai murit. nici macar nu stiu cat timp a trecut.... ma doare ca nu tin cont de anumite lucruri.
ai reusit sa schimbi viata unui oras, sa intorci totul pe dos intodeauna. Intodeauna ai fost in orasul asta, si o sa ramai mereu. Degeaba toti zic ca a ramas un nume pe un bloc. mereu ai fost aici. nu o sa uit niciodata noaptea cand ai murit. a doua zi orasul era cufundat intr-o ceata densa, si drumul spre onesti era luminat doar de mormanul de lumanari. ai fost unul din putinii care a reusit sa stranga tot orasul la un loc. si singurul care a reusit sa isi uneasca toti prietenii. ai murit de ziua celui mai bun prieten... al dracu cadou.
iar eu... eu ti-am ramas datoare cu un suc. o sa imi ramana toata viata intipariti in memorie ochii tai, in noaptea aia idioata. si chiar daca nu eram atat de buni prieteni, am simtit ca o sa se intample ceva. si s-a intamplat, a fost ultima oara cand te-am vazut.

sa te odihnesti in pace naros.

si planuiesc sa schimb in mine tot, in bine.

de fapt, planuiesc sa bag din nou cate ceva in creierul meu.
am ajuns o epava, sa nu pot lega o propozitie, sau sa imi termin un gand. imi tremura juma de corp, si izbucnesc fara motiv in plans din ce in ce mai des. si pentru ce??

pentru ca sunt o proasta. pentru ca mi-am uitat viata mea un an is ceva, is inca imi e greu sa revin la ea. mi-e greu sa nu imi mai pese de asta. am cedat psihic, si tot imi mai pasa chiar daca stiu ca nu mai exista nimic, is vreau sa uit, vreau sa dispara tot, vreau sa ies din starea asta care ma distruge pe toate planurile.... nu mai pot, vreau sa se termine odata tot cctu asta.... vreau sa vii acasa, si sa ma faci sa uit de tot... vreau sa am amintiri noi, cu care sa imi pot ocupa timpul... m-am saturat sa zambesc doar cand ma uit la telefon...


sunt constienta ca, daca o sa continui asa, o sa ma duc pe pula . da, la urma urmei, eu inca nu traiesc viata mea.

Exagerare.

da, am avut un an juamte in care am trait doar in exagerari. De al primul pana la ultimul cuvant. " TE iubesc" . o sintagma mult prea mare si mult prea folosita, incat la noi a ajuns un fel de "buna". esti totul pentru mine? cct, poate sa am inlocuiasca o fereastra de mess. simt ca innebunesc? neah.
si icna ceva: am trecut destul de bine peste toata chesita de "tu esti totul pentru mine". amandoua. so, nice experience, prea multa exagerare.

ai 17, zambeste!

ai 17, zambeste. ai tot ce ti-ai putea dori. si incepi sa vezi ca nu totul e roz. incepi sa vezi viata reala, bataile, drogurile, anturajele de langa tine. incepi sa experimentezi tot felul de lucruri, incepe sa iti placa sa traiesti.

ca intr-o melodie proastra scrisa de vreun frustrat dupa un "bloc gri"; nu ma gandeam ca toate chestiile alea sunt reale, ma gandeam ca dorinta de afirmare iti da atatea tripuri, incat te crezi cel mai chinuit om de pe fata Pamantului. Dar tripurile ti le da insasi viata.

si daca stai sa te gandesti , e cam cel mai bun drog. ce iarba, extasy sau coca? astea trec, te doare in cur daca ai vointa. viata e adevaratul viciu. ca de multe ori vrem sa scapam de ea, dar pur si simpul nu putem. si ne adancim, din ce in ce mai tare, in fecalele ei.

off record: geniala melodie pentru ce scriu acum. " asta-i minte bolnava, cum sa fie lucida..."

dimineata am auzit la radio ca romanii dau 198 de milioane de euro pe luna pe alcool si tigari. dar a facut cineva vreodata vreun sondaj legat de viata? de cate lacrimi varsa un om ca sa traiasca? de cate lacrimi varsa un om ca sa poata altul sa traiasca? de cate cmpromisuri e nevoie ca sa iti continui viciul? de cati ani e nevoie sa realizezi ca nu tu esti stapan pe viata ta, ci ea e stapana pe tine? sondajele astea cine le face?

scrumul unei tigari este amintirea unei tigari, dar nu va putea niciodata sa devina aceeasi tigara. si amintirea ei ramane pana cand umpli scrumiera, si arunci toate chistoacele si tot scrumul amestecat la gunoi. dar ce faci cand se umple scrumiera din capul tau? tasezi scrumul, strangi chistoacele, i nsperanta ca ami incap cateva resturi d tigari. ne este ami usor sa golim o scrumiea de pe masa pentu a face ordine, decat sa ne punem ordine in cap.pastram toate chistoacele, in speranta ca va veni " Zana Tigaruta" si o va face din nou tigara. si speram, si speram, pana cand chistocul ala incepe sa miroasa urat si sa imputa totul in jur. dar ne incapatanam, si le pastram pana imbolnavesc tot. si le aruncam. dar boala ramane acolo. si asa boala ne imbolnaveste tot: sentimente, gesturi, amintiri, tot.

am cat rost are ce am scris aici? nicuinu! dar viata ce rost are? acelasi pe care il au tigarile in viata unui adolescent teribilist.

povestea unei dubluri

A fost odata ca niciodata o fata care era luata in ras de toata lumea. Se simtea inutila, inferioara tuturor, si nu isi gasea nicidata un loc unde putea sa se simta bine. Toate certurile de acasa o faceau sa vorbeasca singura pe strada, iar majoritatea credeau ca este nebuna.
Niciodata nu a avut prieteni, iar dorinta ei, de a fi placuta de toata lumea, a impiedicat-o mereu sa descopere oamenii care meritau, oamenii care stiau sa priveasca dupa aparente.
Toate minciunile de acasa au facut-o introvertita, vulnerabila, au transformat-o intr-o stana e piatra care nu mai simtea nimic. La orice cuvant rautacios punea capul in pamant si trecea mai departe. Nu mai tinea cont de nimic din jur. Nu mai tinea cont de familie, de colegi, de acei prieteni care uitau mereu de ea, de profesorii care isi predau plictisiti orele, de oamenii necunoscuti care intorceau capul dupa ea pe strada. Singurul lucru de care tinea cont era EA. Nepasarea nu a aparut din senin. Doi ani s-a chinuit sa devina asa: sa treaca peste certurile parintilor, sa nu mai bage in seama toate noptile in care ramanea singura, sa uite de toate minciunile, sa treaca peste frica de a vorbi si a spune ce crede, sa poata sa devina o unitate. Sa nu mai fie un vid.
Si a devenit alt om. Un om care se imbraca atlfel, un om care gandea altfel, in perspectiva celorlalti. Un om care iti zicea in fata tot ce credea.
A schimbat multe, dar a ramas la fel de naiva. Credea tot; tot ce i se spunea, tot ce se intampla in jurul ei. Credea chiar ca a aruncat tot ce nu ii convenea din ea . Era mandra ca a reusit sa se transfoorme in persoana in care a vrut sa fie.

Cu timpul insa a descoperit ca nepasarea nu rezolva nimic, ci doar agraveaza TOT; a descoperit ca a creat un spatiu steril in jurul ei, fiecare lucru fiind eliminat ca un microb; a descoperit ca vrea sa revina la copilul timid, naiv, introvertit de dinainte. Dar a fost prea tarziu, era sigura ca a aruncat toate jucariile acelui copil.

De fapt nu le-a aruncat. Le-a pastrat intr-o cutie prafuita. Erau asa de prafuite, ca aproape uitase de ele. Dar azi a dat peste aceea cutie, si a aruncat, macar pentru o perioada, dublura ei, in aceeasi cutie prafuita.

Vreau.

Vreau.

Vreau sa raman la 17 ani. 

Vreau sa nu mai cresc.

VReau sa traiesc zilele astea la nesfarsit.Vreau sa traiesc zilele astea la nesfarsit cu tine.

Vreau sa se opreasca timpul atunci cand suntem noi.

Vreau sa pot sa zambesc in fiecare secunda. Vreau sa te fac sa zambesti in fiecare secunda.

Vreau sa pot scrie atunci cand vreau.

Vreau sa nu ma mai gandesc la viitor.

Vreau sa te pot strange in brate.

Vreau sa iesim in prc.

Vreau sa privim asfintitul de pe polivalenta.

Vreau sa scrii. vreau sa scrii pentru mine.

Vreau sa ne luam examenele.

Vreau sa nu mai exista toate problemele.

Vreau sa fie mereu cerul rosu.

Vreau ca iarba sa fie verde, si plina de flori galbene.

Vreau ca soarele sa apuna in fiecare minut.

Vreau sa putem pleca. oriunde. unde sa sa fim doar noi.

Vreau prea multe. Stiu ca e imposibil. Insa vreau. Vreau ca totul sa fie cum vreau eu. Pentru ca desi nu vreau sa cred ca sunt un copil rasfatat, nu pot ocoli adevarul. dar sunt asa pentru ca tu ma resfeti, pentru ca tu imi oferi tot ce mi-as putea dori, pentru ca tu ma faci sa ma simt cel mai iubit om de pe planeta.

O sa continui sa vreau lucrurile pana ele vor deveni realitate, sau pana cand eu voi deveni doar o amintire intr-un album.

Dezamagire.

Si a venit si prima dezamagire de anul asta. Nu stiu exact la ce ma asteptam, in orice caz, la ceva mai mult. La ceva care sa arate cat m-am chinuit si cat am invatat. Si e o tampenie ce s-a intamplat. Putine lucruri m-au facut sa plang. Iar acum s-a intamplat instantaneu cand am vazut "84". Dar nu mai conteaza asta. A trecut, si s-a dus o saptamana din viata mea in care am citit sute de foi, si am invatat n chestii care nu o sa ma ajute cu nimic.
Dezamagita. Nu stiu exact de ce: de ei, de mine, de tot....
Freud spunea ca "Scriitorul este un nevrotic incurabil care se salveaza de o prabusire, dar in acelasi timp se sustrage unei salvari." eu spun ca acei corectori sunt niste inapti care nu m-au inteles.

douamiizeceeeeeeeeeee.

Si a mai trecut un an.

# Un an in care am iubit, in care m-am lasat iubita, in care m-am jucat cu iubirea.
# Un an in care am plans din cauza mea, din cauza ei, din cauza lor, sau din cauza nimanui.
# Un an in care am ras de ea, de mine, de ei, si de nimic.
# Un an in care am mintit, am fost mintita si m-am lasat mintita.
# Un an in care am dansat, m-am distrat, am trait.
# Un an in care am explorat si m-am lasat explorata
# Un an plin de profi care nu ma suporta, de profi pe care nu ii suport.
# Un an de colegi care nu ma suporta si colegi care nu ii suport.
# Un an de priviri ciudate din partea loo si priviri rautacioase din partea mea.
# Un an de vise implinite si de vise spulberate.
# Un an in care am descoperit locuri noi, si am pierdut locuri vechi.
# Un an in care am descoperit rieteni, si am pierdut cunoscuti.
# Un an in care m-am maturizat si mi-am pastrat naivitatea in acelasi timp
# Un an care a facut alt om din mine, dar l-a pastrat si pe cel vechi,
# Un an cu multe carti citite, si cu multe carti necitite.
# Un an in care am invatat sa scriu in inimile celor din jur.
# Un an in care am citit oamenii din jur, si m-am lasat citita de cei din jur.
# Un an in care am aflat ca nu sunt singura.
# Un an Cu multe jucarii de plus.
# Un an cu multe plimbari pe republicii.
# Un an cu multe meniuri mici la Ando's.
# Un an cu 3 puzzle-uri enorme.
# Un an cu multi de "prima data".
# Un an plin de certitudini si incertitudini.
# Un an care a inceput si s-a sfarsit alaturi de aceeasi persoana.
# Un an care s-a sfarsit cu un "prima data".

Si a mai trecut un an.

Vreau.

Si gandesc cateva ganduri si gandurile mele spun asa. vreau sa-ti vad moaca de dimineata.in fiecare zi. sa faci ochi langa mine. sa ma duc sa ma spal pe dinti pentru ca-mi pute gura de la atatea tigari si sa te sarut cu noaptea-n cap. sau cu amiaza-n cap.sa te iau in brate si sa te mangai in timp ce tu esti inca dincolo, in timp ce tu nu stii daca ce ti se intampla e vis sau realitate. sa simt mirosul pe care l-a lasat noaptea pe pielea ta. sa raman langa tine cu chii inchisi si sa-mi las mana sa te descopere iar si iar si iar....


Piersic Junior- Opere cumplite

Si vreau.

La multi ani?!

A trecut mult de cand n uam mai scris aici. de fapt, a trecut mult timp de cand nu am mai scris nimic. pentru ca nu am timp. si nu am imagiatie. sau ma rog, prefer sa imi folosesc imaginatia pentru altceva.

Nu stiu de ce am inceput postarea asta. Poate pentru ca vreau sa urez " un calduros <<>>". Nu, nu asa. Doar "la multi ani!"?. Nici asa.Un text de ala idiot si clasic, fara valoare? NU. poate, in loc de un sec si banal " La multi ani" ar trebui sa spun... un MULTUMESC.
ca esti aici, ca ma chinui, ca imi mai dai cate o palma din cand in cand atunci cand merit, ca imi arati ca se poate zambi oricand, ca incerci sa fii puternica pentru mine, ca ma ridici mereu de jos. iti multumesc ca esti aici de un an,2 luni si 13 zile.