De ce am deschis acest blog? Inca nu am idee, insa sper sa constientizez motivul pe parcurs.
Nu are rost sa fac o prezentare a mea, pentru ca nu sunt in masura sa fac asta. Toti spun ca se cunosc, insa putini stiu ca persoana lor le este cea mai necunoscuta.
Am hotarat sa deschid blogul pe data de 26, pentru ca asta inseamna ceva pentru mine. Pentru ca azi sunt 5 luni de cand mi-am schimbat viata. Si nu regret nimic din tot ce a fost, chiar daca in ultimele luni am trecut prin mai multe tampenii decat am trecut in toata viata mea. Dar ma bucur ca a fost asa. Imi place sa imi amintesc de toate copilariile cu un zambet tamp pe fata, sa rad singura cand imi amintesc fiecare privire curioasa sau rautacioasa, sa dau dracu pe toti cei care au comentat.
Si fara nici o legatura, nu imi place sa cresc. Imi place sa ma gandsc la toate copilariile care le-am facut, insa nu imi place sa ma privesc cum cresc, sa realizez ca trec pe langa lucruri la care nu o sa pot niciodata sa ma intorc. Imi iubesc copilaria, iubesc copilul naiv si tampit din mine dupa care ma ghidez, o iubesc pe ea, copilul alintat si rasfatat care uneori imi da dureri de cap cu orgoliul ei, iubesc ridichea care trece din telenovela in telenovela. Imi iubesc viata asa cum e, si vreau sa traiesc intr-o copilaria nesfarsita.
