ai 17, zambeste!

ai 17, zambeste. ai tot ce ti-ai putea dori. si incepi sa vezi ca nu totul e roz. incepi sa vezi viata reala, bataile, drogurile, anturajele de langa tine. incepi sa experimentezi tot felul de lucruri, incepe sa iti placa sa traiesti.

ca intr-o melodie proastra scrisa de vreun frustrat dupa un "bloc gri"; nu ma gandeam ca toate chestiile alea sunt reale, ma gandeam ca dorinta de afirmare iti da atatea tripuri, incat te crezi cel mai chinuit om de pe fata Pamantului. Dar tripurile ti le da insasi viata.

si daca stai sa te gandesti , e cam cel mai bun drog. ce iarba, extasy sau coca? astea trec, te doare in cur daca ai vointa. viata e adevaratul viciu. ca de multe ori vrem sa scapam de ea, dar pur si simpul nu putem. si ne adancim, din ce in ce mai tare, in fecalele ei.

off record: geniala melodie pentru ce scriu acum. " asta-i minte bolnava, cum sa fie lucida..."

dimineata am auzit la radio ca romanii dau 198 de milioane de euro pe luna pe alcool si tigari. dar a facut cineva vreodata vreun sondaj legat de viata? de cate lacrimi varsa un om ca sa traiasca? de cate lacrimi varsa un om ca sa poata altul sa traiasca? de cate cmpromisuri e nevoie ca sa iti continui viciul? de cati ani e nevoie sa realizezi ca nu tu esti stapan pe viata ta, ci ea e stapana pe tine? sondajele astea cine le face?

scrumul unei tigari este amintirea unei tigari, dar nu va putea niciodata sa devina aceeasi tigara. si amintirea ei ramane pana cand umpli scrumiera, si arunci toate chistoacele si tot scrumul amestecat la gunoi. dar ce faci cand se umple scrumiera din capul tau? tasezi scrumul, strangi chistoacele, i nsperanta ca ami incap cateva resturi d tigari. ne este ami usor sa golim o scrumiea de pe masa pentu a face ordine, decat sa ne punem ordine in cap.pastram toate chistoacele, in speranta ca va veni " Zana Tigaruta" si o va face din nou tigara. si speram, si speram, pana cand chistocul ala incepe sa miroasa urat si sa imputa totul in jur. dar ne incapatanam, si le pastram pana imbolnavesc tot. si le aruncam. dar boala ramane acolo. si asa boala ne imbolnaveste tot: sentimente, gesturi, amintiri, tot.

am cat rost are ce am scris aici? nicuinu! dar viata ce rost are? acelasi pe care il au tigarile in viata unui adolescent teribilist.