soc.

nu inteleg ce e cu tine. te iubesc mai mult decat orice, si as fi in stare sa las totul pentru tine, dar tu nici macar nu vorbesti cu mine... inferioritatea care crezi tu ca exista este de fapt inventata de tine. ar trebui sa apreciezi, nu sa dispretuiesti. weekendu asta am avut tot timpul un zambet retardat pe fata, ca sa nu plang, si a fost mai bine asa. nu am primit atatea complimente in viata mea. si ar fi putut sa fie mai mult decat complimente, dar am zambit frumos si am plecat. pentur ca te iubesc, si pentru ca sunt in stare sa trec peste orice ca sa te stiu langa mine. ma doare ca nu vorbesti cu mine si nu imi spui tot ce ai, ma doare ca deodata nu merit nici macar un raspuns. esti totul, dar poti sa nu mai fi oricand, daca tu decizi ca e mai bine asa. am o viata, in care esti si tu, ca element principal. insa in lipsa elementului asta de langa mine, o sa isi faca loc altele. nu o sa renunt niciodata la viata mea si nu o sa o schimb, doar pentru ca tu te simti frustrat din cauza asta.